
Să explici cum se fac foraje de adâncime, ce înseamnă exploatarea unor puturi de apă, cel mai bun mod de a o face este probabil un reportaj la fața locului. Vom reda așadar un exemplu concret și absolut real, este vorba despre un puț de apă potabilă forat la unul dintre clienții noștri. Din motive ușor de bănuit nu vom dezvălui locul unde s-a efectuat acest foraj.
Să citim deci ce spune beneficiarul lucrării, să vedem prin ochii lui și să înțelegem astfel felul în care decurge o asemenea lucrare. Și să realizăm eforturile cu care se obține un puț de apă. Deci, reportaj la un foraj…
Era sfârșit de iarnă.

Să ai propriul foraj este mai simplu
Am decis să contactez o firmă de foraje puturi după ce mi-am cumpărat un teren într-o localitate din județul Timiș. Este vorba de un sat în care, ca atâtea din România, lucrările de canalizare și de introducere a apei potabile se află la început. Însă în cazul meu, am considerat că e mai bine să-mi fac propria fântână, mă rog, un puț de apă, decât să aștept până cei de la regia de furnizare a apei vor binevoi să mă branșeze și pe mine. Scenariul mi se părea excesiv de complicat și părea a se întinde pe o durată de timp nedefinită. Voi explica în continuare.
În sat sunt cișmele, sunt case care au trasă o instalație de apă, dar aceștia sunt cei mai norocoși, care au fost prezenți când s-a executat lucrarea în toată comuna. Cum zice cântecul, când s-ompărțit norocul…
Cine se trezește mai târziu că are nevoie de apă sau care vine în sat după ce s-au făcut primele branșamente cred că are de așteptat cam mult. Este cazul vecinului meu, care și-a făcut și el un foraj dar nu cu o firmă ci cu un meșter care sapă puturi de apă. Unul de pe OLX…
Vecinul meu a recurs la soluția cu foraje după ce s-a săturat să aștepte să fie branșat. Adică a plătit o taxă, nu știu cât, câteva sute de lei, dar conducta de apă trece de partea celalaltă a drumului. Între timp drumul s-a asfaltat, iar acum ca să fie branșat la rețeaua de apă ar trebui o subtraversare. Ar trebui să fie racordat la nu știu ce cămin care se află la vreo 50 de metri. (O chestie care e foarte complicat de povestit.) Ceea ce, să fim sinceri, presupune costuri și timp iar vecinul meu nu pare încântat. Așa a decis că soluția cu firme sau meseriași de foraje puturi este mai rapidă și mai sigură. Și până la urmă, după un timp, mai ieftină, căci odată ce ai făcut forajul nu mai plătești nimic nici la regia de distribuție a apei.
Puturi de apă potabilă și pentru culturi bio
Un alt motiv pentru care am decis să chem firma de foraje a fost calitatea apei de la rețeaua de distribuție din sat. Calitate pe care am aflat-o chestionând pe oamenii din sat, pe vecini și citind și pe internet din site-urile celor care se ocupă cu foraje puturi sau care au avut de-a face cu așa ceva. Astfel, am aflat că apa din satul meu, sătenii nu o folosesc la băut sau la gătit. Ei zic că este calcaroasă. Adică dacă stropesc roșiile le rămâne pe frunze o pulbere fină albă.
Prin urmare, apa din sat, apa de la robinet și de la cișmele nu este chiar idealul, dacă oamenii beau tot apă de la izvor sau au propriile lor foraje sau fântâni. Fază la care eu mi-am pus întrebarea dacă cei din primărie, cei care au comandat lucrarea de foraje, au știut ce fel de apă este!? În fine, nu este treaba mea, important este că nu părea a fi ceea ce-mi doream eu.
Apoi, un alt motiv pentru care am hotărât să nu mă bazez pe apa de la rețeaua din sat a fost o observație personală. În cele câteva luni de zile, între cumpărarea terenului și decizia de a face un foraj, am cărat apa cu bidonanele. La propriu. Adică aveam vreo 2-3 saci cu peturi de 2 și 5 litri cu care mă duceam la cea mai apropiată cișmea și le umpleam. Era un chin. Observasem însă că dacă nu ploua câteva zile seca cișmeaua! Nu era apă…
Tot de la vecinul meu am aflat că pânza freatică din care-și ia el apa este undeva pe la 16-17 metri. (V-am spus mai sus că nu a apelat la o firmă adevărată de foraje puturi, ci la un meșter care atât a putut să facă…) Dar nici el nu bea apă de-acolo, stropește doar prin grădină sau dă la găini. O chestie care mie nu-mi convine, căci eu am de gând să cresc legume adevărate.
M-am documentat așadar despre poluarea pânzei freatice și am decis că o fântână la 17 metri sau un foraj de mică adâncime nu este ceea ce-mi trebuie. Vreau să am certitudinea că apa pe care o beau este nepoluată și o pot folosi la gătit și la udat fără nicio grijă. Căci nu poți face cultură de legume bio cu pământ bun, fără chimicale dar cu apă poluată! Nu are sens.
Așa am decis că am nevoie de un foraj al meu, un puț de apă la mine în grădină este singura soluție care m-ar satisface!
Cum am ales firma de foraje puturi
Odată ce am decis că am nevoie de un foraj, am inceput să-mi pun tot felul de întrebări, bine, dar la ce adâncime, ce firmă iau, ce prețuri se practică, în fine, vă dați seama că pentru un profan să cumpere ceva ce nu se vede e foarte înspăimântător! Adică meseriașii din construcții sunt renumiți pentru faptul că execută lucrări pe care nu le poți controla. Bagă tot felul de chestii în pământ și-ți cer bani! Că au făcut aia și ailaltă și trebuie plătită!

Iar cei din breasla celor cu foraje puturi sunt și mai înspăimântători! Ei fac doar găuri, culmea, care trebuie plătite! Majoritatea se fereau să spună cât costă, că depinde de teren, că depinde de zonă, de adâncime, bla-bla și bla-bla. Dar nu-ți dădeau un preț nici măcar așa, aproximativ. Cu excepția acestora de la Tipfor SRL, care au două site-uri și am realizat că erau aveau prețuri oarecum corecte. Adică, după ce am investigat și printre cunoștințe am realizat că prețurile la foraje sunt cam pe aici și sunt prețuri decente.
Un alt criteriu de alegere al acestei firme de foraje a fost cel al conținutului site-ului lor. Adică e multă informație. Poți afla, cred, foarte multe despre foraje. Apoi, în opinia mea, se detașează net de alte site-uri care te enervează să le citești, că din trei în trei cuvinte îți bagă expresia foraje puturi, apoi iar trei cuvinte și iar foraje puturi de te amețesc. Așa sunt cei de la euforaje.ro dar mai sunt și alții.
În fine, i-am ales pe cei de la Tipfor SRL și sper că am făcut-o bine. O să mă conving peste 50 de ani, atât au spus că e garanția la foraje făcute de ei!
Prima zi. Venirea echipei de foraje. Instalarea forezei
Aș vrea să spun încă de la început că aveam o grădină curată. Măcar noi o vedeam cea mai frumoasă. Soția mea, copiii mei, toți vrem să creștem legume bio. Noi nu suntem agricultori de meserie, profesiile noastre sunt foarte departe de agricultură. Totuși, știm să citim etichetele produselor alimentare și am învățat ce înseamnă să fii conștient de ceea ce mănânci. Deveniserăm conștienți și despre ceea ce înseamnă apa din foraje. Ce înseamnă o grădină și o cultură de legume adevărate…
Deci ne dorim legume obținute din culturi organice. Aveam însă o singură mare problemă: lipsa apei potabile! Ce lipsa apei potabile, nu aveam apă de niciun fel. Acesta este motivul pentru care am decis să ne facem propriul foraj. Și nu oricum, ci am chemat o firmă specializată în foraje puturi. Din cele de mai sus ați realizat desigur că am evitat „meșterii” din site-urile de anunțuri.
Tipfor SRL, firma de foraje puturi cu care am decis să rezolvăm problema apei potabile, și-a trimis ante-mergătorii dacă se poate spune așa. Au venit dimineața, după câteva zile de ploi. Primii au venit doi băieți cu o camionetă încărcată cu țevi și un furtun mare. Voi afla că acelea nu erau țevi pentru foraj ci prăjini pentru foraj, două lucruri care se deosebesc esențial.
Trebuie spus că grădina se află la capătul unui drum asfaltat. Ca să ajungi la ea trebuie să treci vreo 50 de metri peste un câmp. Plouase de câteva zile și terenul era îmbibat cu apă. Era ca un burete. Eu cu Dacia mea străbătusem distanța fără probleme și nu mă gândisem că altora nu le va fi la fel de ușor.
La prăjini, înainte!
Primul care s-a dat jos din mașina plină cu prăjini de foraj a fost un tinerel. Avea o bluză de trening cu glugă a la Eminem. Și-a pus mâinile-n șolduri și a rostit aproape furios: „No, ăsta-i nebun! Cum o să bag eu mașina aici!? Să vină el s-o bage, apoi de scos a fi mai ușor! Când a fi gata și cu pământul uscat…”
Este adevărat că omul habar n-avea că eu eram în spatele lui, deci nu știu dacă ăla nebun eram eu sau patronul lui, dacă trebuia să bag eu mașina sau altcineva. Acesta a fost primul meu contact real cu cineva de la vreo firmă de foraje. Adică un om care există în realitate, nu e patron cu care să vorbesc la telefon și nu e adresă de e-mail care să-mi răspundă la mesaje. Cu un om care lucrează efectiv.
Înțelesesem însă problema, la cât era de grea mașina urma să se împotmolească în noroi. M-am prezentat și băiatul aproape că m-a luat la rost: „Nu putem să băgăm mașina, o să se-mpotmolească și mai facem foraje când vine vara!”
Noroc că știu mentalitatea muncitorului, acesta va fi întotdeauna gata să spună că nu se poate și am așteptat să vină patronul. Bănuiam că așa va fi, că va veni el și-i va împinge de la spate.
În linii mari așa a și fost. A venit șeful cel mare și le-a spus să pună lanțurile de iarnă la jeepanul lui, așa, pentru orice eventualitate. Să pună lanțuri și la camionetă. Apoi i-a dat la o parte, a strigat „no, hai loazelor!”, s-a urcat la volanul mașinii pline cu prăjini de foraj și a băgat viteză spre câmp. Bineînțeles, s-a împotmolit. Șeful s-a dat jos din mașină și se uita înspre noi. „No, ce faceți, hai la-mpins!”
Între timp mai veniseră niște muncitori cu alte mașini ce cărau tot felul de chestii. O camionetă avea un generator de curent cât o cameră de cămin studențesc și alta trăgea după ea foreza. Asta din urmă, foreza, era utilajul principal, acela care dă găuri. (Nici nu știe să facă altceva decât puturi de apă…)
Ne-am îngrămădit așadar să-mpingem și să scoatem camionul din noroi.
L-au băgat în grădina mea și au descărcat prăjinile de foraj, le-au pus pe-o capră iar oamenii au început să se curețe de noroi.

Tractorul divin
Prăjinile de foraj n-aveau ce face în grădina mea dacă nu venea și mastodontul acela, respectiv utilajul care se ocupa efectiv de foraj. Așa că jeepanul șefului, un 4×4 negru, s-a pus să tragă foreza după el. A mers mașina, n-a fost foarte dificil, deh, jeepan 4×4! O trăgea s-o fixeze în grădina mea. Aici dăm gaura? Zice el. Dacă se poate mai lângă gard, zic eu.
Atât a fost. Pământul moale, ca mușchiul din pădure, a început să-nghită roțile jeepanului și ale mașinii de făcut puturi de apă. Salut! Acolo vor rămâne toți, mi-am zis eu. Cu tot cu lanțuri. Începea cum nu se poate mai prost operațiunea mea de foraje puturi în viitoarea grădină de legume marca bio de Timiș. Adunasem și gunoi de grajd de pe la oameni, mă pregăteam să sparg avioane și să-mi trag un foraj de să mă țină minte toată lumea. Așa planuri îmi făceam eu…
Dar foreza înțepenise undeva în mijlocul grădinii! În fața ei stătea jeepanul patronului de la firma de foraje puturi! Un jeepan mort și el, cu burta pe o punte de noroi.
Se dă șeful jos, intră până la glezne în noroi și zice: adu un tractor! Eu, că vorbea cu mine, am încremenit. Păi, de unde mama mea să scot eu un tractor!? Nu știu, zice el, dar ce nu e un tractor în tot satul!? O fi, dar eu nu-i cunosc, știu vreo câțiva oameni, pot să-i număr pe degete pe toți pe care-i cunosc, eu de vreo câteva luni am pământul ăsta, de unde mama mea să scot un tractor!?
Și tocmai când credeam eu că sunt printre cei mai nefericiți posesori de foraje neîncepute și neterminate… vine un tractor prin fața grădinii mele! Serios. Am rămas cu gura căscată. Când aveam nevoie, când mă gândeam că-mi trebuie neapărat un tractor, când mă întrebam că de ce nu mi-am luat un tractor și mai bine mi-am cumpărat telefon mobil, iată că apare un tractor! În fața porții de la grădina mea stătea un tractor mare, verde și care făcea tâf-tâf-tâf… Gata să intre peste mine! Omul zicea că a trecut pe-acolo și a văzut necazul și a știut că e nevoie de el. Deh, om cu experiență, se uită peste câmp și știe unde trebuie să meargă…
Să mai spunem că nu primim ce ne trebuie când ne trebuie, că păcate ne facem!
Numai că grădina mea s-a transformat în câmp de motocross, pardon, tractorcross și jeepcros. Dar asta nu era nimic, ce-i mai frumos abia urmează!
Cum se pune o foreză și se sapă un batal
După ce a plecat omul cu tractorul s-a dus și șeful. S-au dus aproape toți de fapt, am rămas cu un generator electric în fața porții, cu o foreză lângă viitorul puț de apă, cu o grămadă de prăjini de foraj și cu doi oameni supărați pe ploaie. Da, reîncepuse ploaia.
Iar eu ar trebui să-nvăț să nu mai pun întrebări degeaba. „Și, când va fi gata acest foraj? Cât va fi de adânc?” Iar unul dintre ei, șeful celuilalt, m-a lămurit rapid: „Ce știu eu domle!? Nu vezi că-ncepe să plouă? Ce foraj?”
Deocamdată era o ploaie măruntă și cu pauze, iarăși ploua, iarăși se oprea, așa, ca pentru oamenii nehotărâți.
Lămurit fiind locul unde vor începe marele meu foraj, au început să sape o groapă lângă el, lângă foreza ce părea o girafă beată și culcată, cu gâtul dat pe spate.
Groapa aia se numește batal. Așa, după nume, parcă ar fi ceva de gulag sovietic, o groapă care-ți mănâncă zilele. Unde muncitorii sapă cu cazmaua până le iese sufletul. Ca-n Gulagul lui Soljenițân adică, o carte care merită s-o citiți dar care nu are nimic în ea despre foraje, așa că să revenim la oile noastre.
Serios vorbind, un batal are rolul unui rezervor de apă folosită în răcirea sapei. Ca să înțelegeți, la acel foraj de la mine din grădină unealta care sapă pământul se numește sapă de foraj. Este unealta care face de fapt gaura în pământ. Ca să se răcească are nevoie de un lichid de răcire, respectiv apă.
Prin țeava de foraj se introduce apă, coboară în puț, iar de acolo iese prin sapă și urcă înapoi la suprafață antrenând cu ea detritusul (pământul sau roca excavată). Curge printr-un șanț și ajunge în groapă (batal) de unde este recirculată. La asta este folosit batalul, acesta este rolul lui într-un foraj. (Muncitorii vor scoate nămolul din batal, cu lopata, și-l vor arunca pe malși va rezulta un deal mic!)
Oamenii „mei” săpau așadar batalul sub o ploaie măruntă. Mie mi-era rușine să plec de-acolo, mi se părea că dacă au venit la mine trebuie să stau cu ei, să suferim împreună. Dar nici nu voiam să le pun întrebări idioate despre foraje, să nu-i enervez din prima zi adică. Totuși, curiozitatea era mare și nu știam cât voi rezista…
Băieții lucrau ca la carte, respectau întocmai etapele de execuție ale unui foraj. Așadar foreza fiind instalată acolo unde trebuia să fie viitorul meu puț de apă, batalul săpat, se părea că nimic nu i-ar mai putea împiedica să-nceapă să foreze după apa potabilă. Nimic în afara ploii…

La taclale cu profesioniștii din foraje. Se caută muncitori
Știam că nu prea sunt muncitori pentru firmele din construcții, că dacă sunt trebuie să-i ții în palme ca să nu-ți plece, să-i plătești bine și să le pui covorul roșu când vin la lucru. Bănuiam că nici firmele de foraje nu sunt mai fericite în acest sens. M-am decis să-i trag de limbă pe cei doi de la mine. Că tot ploua și ne-am ascuns în căsuța mea de grădină.
„Și, cum vă plătește? Cât luați la un foraj? Sau sunteți plătiți în acord global!?” Mi-am dat seama imediat că fiind mai tineri habar n-aveau ei de ce-i aia cu acordul global, așa că mi-a venit să-mi înghit vorbele. Noroc că nu s-au prins de așa-zisa mea glumă. „Ah, păi după cât avem de lucru, c-avem un foraj aici, altul la București și altul la Brașov, când-cum! Dar ne plătește bine, cam ca afară…”
Credeam. Știu că se caută muncitori, că dacă vrei să lucrezi primești bani frumoși, ăștia care fac fântâni și puturi de apă sunt parcă un alt soi de muncitori în construcții. Căci una este să pui rigips sau să dai cu mistria și alta să te duci la dracu-n praznic să faci foraje. Să stai câteva zile-ntr-un loc, apoi pleci în altul, mie nu mi-ar place. Chit că nu sunt foraje decât unde sunt și oameni, că doar nu-i nevoie de apă-n creierii munților sau în mijlocul pădurii.
Și totuși, Ion, subalternul celui de la foreză (grozavă echipă, unul șef de utilaj și altul subordonat…) a avut o încercare de a pleca din țară. Povestea că în toamna trecută l-a momit unul din Franța să meargă la el acolo, că-i dă casă, masă, o mie de euro în mână. Tot în construcții, nu mai știu dacă la foraje sau la ceva instalații de apă, n-are importanță. Zice Ion: „D`apăi mi-am băgat picioarele rapid de tot, că așa a fost numai două săptămâni, dup-aia n-o mai fost cazarea gratuită…”

„Hai, zi tot, nu te codi acum, zi cum o fost!” Intervine în discuție șeful de foreză. Și Ion continuă, spune cum s-a rugat de șef să-l primească înapoi, că nu i se mai pare grea viața la foraje, că nu mai pleacă-n viața lui. Și? Mai pleci? întreb eu… „Nu mai plec, gata, mi-a ajuns. Pe bune!”
Așa s-a terminat prima zi de foraj. Cu ploaie și povești cu și despre profesioniști. Maeștrii de la oraș în puturi de apă pentru cei de la sate! Dar, zic eu, tot mai bun e jobul meu…
Când forezi după apă… trebuie apă! Ziua a doua
Mi s-a spus că trebuie să fac rost de apă, că nu se poate face niciun foraj fără ceva apă pentru răcire. Așa cum v-am spus mai sus și cum v-am făcut linkul să vedeți care sunt etapele de execuție la un foraj. Vorbisem așadar cu vecinul meu să-i lase pe băieți să ia apă de la puțul lui, acela făcut de meseriaș, v-am povestit deja.
Era o dimineață frumoasă cu cel mai frumos soare de sfârșit de iarnă.
Când au văzut însă băieții ce „furtunaș” are omul în puț… au zis „ăhăăăă, păi ce apă poate ieși de aici!? Nouă ne trebuie apă! Pricepeți, APĂ! Vreo 2000 de litri, așa, apoi iarăși 2000, că nu stăm aici până la Crăciun! Dar ce facem, foraje sau ne jucăm!?” Mie-mi plăcea entuziasmul lor, că nici eu n-aveam chef să-i văd până la Crăciun, dar dacă aveam apă nu-i mai chemam! De-aia-mi trebuie un foraj si am apelat la niște specialisti în puturi de apă. Altfel stăteam acasă și scriam prostii pe net!
Vă spusesem mai înainte că să nu ne mai plângem atâta, că întotdeauna primim ce ne trebuie și când ne trebuie! Eh, de unde, de Sus, dar despre ce vorbim noi aici!? Așa a fost și-acum, adică atunci, specialiștii mei în foraje, Simion și Ion, dacă țin eu bine minte cum îi cheamă, au avut o revelație. Și se făcea că nemulțumiți fiind de sursa de apă ce le-am oferit-o, ziceau ei că nu se pot face foraje în astfel de condiții, că mai bine se apucă de altceva decât să-și bată joc de muncă (Sic!), le-a venit ideea să scoată apa din șanțul de lângă drum. Cu o motopompă!

Aveau dreptate. Plouase de câteva zile, plouase și ieri că de-aia n-au mai făcut nimic și s-au dus acasă, așa că șanțurile de lângă drumurile din sat erau pline ochi. Trebuia să-mi vină și mie ideea asta, dar eu nu eram să setat să gândesc ca ei. Eu sunt alfel optimizat! Nu gândesc în termeni de foraje, metru liniar, puturi de adâncime… Atât mi-ar mai trebui, mi-ar pune nevastă-mea foreza în brațe și m-ar trimite să forez… la București! Ș-așa-mi place mie pe-acolo…
Deci, Simion și Ion aveau acum apă din belșug. Puteau să foreze în liniște. Numai să vrea. Eram dispus să aduc un râu de bere, unul de cola și o roabă de sărățele, numai să-nceapă la foraj!
Cumj se-ncepe un foraj!
S-au apucat. Au pornit generatorul. Au pus sapa de foraj în capul unei prăjini și a început marea opinteală. Bîzzzz, pleosc… foreza și Ion cum scotea noroi din canalul batalului. Moooor, gâl-gâl… motopompa și umpleau bazinul de plastic cu apă. Bâzzz, foreza.
„Ajungeți la apă până deseară!?” „Nu știu dom‘le, să vedem! Dacă-ncepe ploaia?” „Nu plouă azi, am citit eu pe net…”
Simion avea un fel de lopată cu sită. O băga la gura forajului și se uita ce fel de pământ iese. Am înțeles că studiind ce pământ scoate foreza, ce iese din adâncul forajului, poți afla dacă ești în pământ steril sau în strat de apă, adică în acvifer. El asta urmărea, semăna cu unul din ăia din filme care caută aur în toate bălțile. Doar că Simion vorbea românește…
Deci, Simion fora și Ion era hamalul. Adică aducea prăjinile de foraj de pe capră și le montau împreună. Una intra în pământ, urma să fie înșurubată o alta și tot așa.
O prăjină de foraj avea trei metri iar eu le număram, ca să văd la ce adâncime au ajuns și să nu-i mai întreb, că am văzut cum se uită la mine când deschid gura. Când erau la a șasea prăjină Simion a zis că e-n pânza freatică. Aha, mă uitam și eu la nisipul ce mi-l arăta, dar nu înțelegeam nimic din fleșcăiala și noroiul din palma lui. Dar, dacă zice el, cine sunt eu ca să-l contrazic!?
„Și-nseamnă că azi dați de apă? Am foraj?” Am plecat, nu era cazul să-ntind coarda, pricepusem răspunsul. Am învățat de la nevastă-mea, ea vorbește și când tace.

Nu se poate să stai deoparte când la tine-n grădină de fac puturi de apă. M-am mai apropiat eu și mă uitam la el ce face. Acum, lopătarul era Ion, el dădea la noroi și am realizat că Simion doar îi făcuse o favoare, căci doar a lui era treaba cu lopata.
Simion știa în ce fel de strat a ajuns sapa de foraj doar uitându-se la nisipul sau argila pe care o scotea apa. „Încă n-ați ajuns? N-ați dat de apă?”
Debite, calitatea apei la foraje, izolarea stratelor de apă între ele
A venit șeful să-i vadă cum lucră și de ce au nevoie. Care este stadiul la lucrările de foraj. Nu știu dacă îi supraveghea sau avea încredere deplină în ei, nu le cunosc relațiile de lucru. Dar nu despre asta vreau să spun. Ci, despre o întâlnire a șefului cu tractoristul din ajun. Merită să punctez discuția, chiar să o aranjez și să o structurez.
Tractorisul, Vasile se numește, a spus că și pe el îl interesează un foraj pentru că, deși la momentul respectiv avea trei, el nu este mulțumit cu ce are. Vasile, având nu știu câte zeci de oi, vite și ce mai are pe la fermă, folosește multă apă. Și-a forat deci trei foraje, dar nu ese mulțumit de calitatea lor, spune ca acele puturi nu au apă bună, nu au debit, mă rog, nu sunt ce vrea el. Dar ar vrea un foraj cu debit mare. Doar că, asta am dedus eu, nu prea are încredere.
Șeful știe de ce nu are încredere. Știe și de ce nu are apă bună.
Pânza freatică și apa potabilă
Primul strat de apă este de regulă cel cu pânza freatică. Ori, dacă iei apă din el și o consumi fără a-i face analizele riști foarte mult. În general pânza freatică este poluată. În ea ajung toate apele poluate de la suprafață. Foraje pentru apă potabilă nu se fac în pânza freatică.
Stratele acvifere cu apă (aproape sigur) potabilă sunt la adâncime. Adică sub pânza freatică. Orice foraj adevărat, cele mai multe puturi cu apă potabilă ajung dincolo de primul luciu, cum se zice. Sunt așa numitele foraje de adâncime. Există puturi de apă care nu iau din al doilea strat, ci mai trec și ajung la al treilea sau chiar al patrulea. Depinde de zonă, de constituția hidrologică.
La fel de adevărat este că sunt și strate de apă care, chiar dacă sunt la adâncime, datorită compoziției lor nu sunt potabile; sulfuroase, feroase, etc. Un foraj de adâncime așadar nu asigură 100% calitatea potabilă a apei. Însă în cele mai multe cazuri o face.
Tot secretul, în cazul în care avem de-a face cu un foraj de adâncime, al unui puț care trece prin pânza freatică și ajunge în acvifer… este deci izolarea stratelor acvifere. Căci degeaba se face foraj într-un strat acvifer excelent dacă el se va contamina cu apa din pânza freatică.
Profesioniștii și amatorii în foraje
Daniel Băsulescu, șeful firmei de foraje puturi a explicat astfel, lui Vasile, de ce are apa improprie consumului. De ce are probabil debitul de apă instabil, mic. Și că, probabil acele foraje sunt de fapt compromise.
Explicația contaminării apei din foraje, obținerea de fapt a unor puturi de apă care practic sunt inutilizabile, nu-și merită banii investiți, rezidă din faptul că respectivii care au forat puturile nu sunt profesioniști. Adică nu știu că stratele acvifere trebuie izolate între ele. Sau dacă știu că trebuie și au făcut izolarea, nu au realizat-o așa cum trebuie, în mod corect.
Așa se compromite un foraj! a conchis șeful și patronul firmei de foraje puturi Tipfor SRL.
(Va urma)