
» Un foraj neterminat. cât de adânc se poate fora!?
» Adâncimea de foraj în aceeași localitate
» Ultimele prăjini de foraj
» Eliminarea manșonului de argilă
» Puț de apă la 98 metri adâncime
» Foraj terminat. Introducerea țevilor pentru tubulatură
» Tubulatura garantată 50 de ani!
» Filtrul de la capătul coloanei din foraj
» Pietrișul de mărgăritar și ciuperca de apă
» Iese apa cu presiune. Am deja o arteziană?
Suntem în seara celei de-a doua zile de foraje, dintre care în prima s-au făcut doar pregătirile. Deci, ieri, nu s-a forat niciun singur metru. Au adus prăjini de foraj, foreza, au instalat-o pe poziție, au adus generatorul electric dar… din păcate, timpul în care s-ar fi putut fora efectiv a fost cu ploaie. Și, cum vă spuneam, am stat ascunși în magazie, am vorbit și am ascultat cum cad stropii de apă pe adăpostul nostru.
Astăzi începuseră devreme, este adevărat. Vremea a fost bună și totul părea perfect. Părea, pentru că oamenii de la foraje puturi spun întotdeauna că o să vedem ce o să fie! Cel puțin așa ziceau cei doi muncitori din grădina mea…
Un foraj neterminat. Cât de adânc se poate fora!?
„Și? La ce adâncime de foraj ați ajuns?” Răspundeau cu jumătate de gură că la 85 de metri. Știam și eu, am învățat că se află adâncimea de foraj numărând prăjinile. Una are trei metri, ei aduseseră 45 de prăjini de foraj, mă uitam câte mai sunt și făceam diferența. Era un calcul simplu. Dar îmi plăcea să-i întreb, să-mi spună, să aflu una alta, căci ce altceva se poate face!?
Dacă vrei să înveți ceva trebuie și teorie și practică. Acesta este și unul din motivele pentru care-i tot întrebam, dar acum ce faci, ce foraj este acesta, câte puturi ai făcut până acum? De cele mai multe ori Simion parcă i-aș fi cerut să comită un sacrilegiu, atât de greu răspundea la întrebări. Cât despre Ion, lui îi plăcea să povestim despre Franța, despre bere, despre munca lui din firma „Tipfor – Foraje puturi pentru apă”, despre orice dar să nu fim plouați…
Seara, când am ajuns acasă, mă întrebau prietenii mei pe facebook câți metri de foraj am făcut deja? De parcă eu aș fi forat. La 85 și încă n-am dat de apă, le spuneam, iar ei ziceau „oau, ce tare”! Bineînțeles, m-am lăudat cât și pe unde am putut. Treburi de-astea cu orășenii care se mută la țară pentru culturi bio, case ecologice din paie, grădini stropite din puturi de apă de adâncime vor fi în curând ca și nașterea primului copil. Ca prima mașină, prima zi de școală. Vor fi adevărate evenimente. Mai știi!?

Adâncimea de foraj în aceeași localitate
În „satul meu”, despre care vorbim, cei de la Tipfor – foraje puturi au mai forat în urmă cu câteva luni, dar în altă parte, undeva prin centru. Se impunea precizarea, căci eu am terenul mai în margine și parcă e considerabil mai înalt. Șeful firmei de foraje îmi și spunea că dacă acolo s-a găsit stratul acvifer pe la 70 de metri, dar eu, terenul meu, fiind pe un loc mai înalt, s-ar putea ca adancimea de foraj să fie mai mare. Probabil tocmai din această cauză le-a dat să aducă 45 de prăjini în grădina mea.
Așadar oamenii care veniseră să foreze nu puteau să facă un foraj mai adânc de 135 metri nici dăcă făceau slujbe la biserică, n-aveau cu ce! Știa șeful ce știa.
Stabilirea adâncimii de foraj la modul empiric se face întrebând pe toți cei care au mai comandat puturi de apa, domnilor, la cât ați dat de apa din stratul acvifer? Veți obține o adâncime aproximativă. Apoi, în funcție de asta, vedeți dacă sunteți cu terenul mai sus sau mai jos, adunați sau scădeți și obțineți adâncimea de foraj. Desigur, este o metodă absolut orientativă. Chestionarea vecinilor nu are cum să furnizeze informații exacte, căci stratul acvifer nu este o masă compactă cu dimensiuni precise sau care să poată fi calculate riguros. N-are muchii drepte și nu e ca o bucată de plastic, așa compactă.
Cea mai sigură adâncime de foraj este cea furnizată de un studiu hidrogeologic. Acest lucru însă este destul de costisitor și nu și-l poate permite amărășteanul de rând. Studiile hidrogeologice care vor indica adancimea, indiferent despre ce fel de puturi vorbim, dar și caracteristicile de debit și alte informații, se fac de către firme și instituții autorizate în acest sens.
Mai există o metodă care furnizează informații suficient de exacte despre adancimea unor foraje, una combinată între cele de mai sus. Există o anumită bază de date cu informații rezultate din studiile hidrogeologice realizate până acum. Ea circulă printre firmele de foraje. Unele sunt chiar la liber și le găsiți pe net. Opinia mea (de nespecialist) este însă că „orientarea” la fața locului este sfântă.
Ultimele prăjini de foraj. Ziua a treia
Cei doi muncitori erau însă „morcoviți”, au ajuns la 85 de metri de foraj și nimic! Au venit de dimineață devreme și s-au apucat de treabă. Simion dirija manetele hidraulice ale forezei. Ion căra prăjini, apoi se oprea, trăgea o țigară, dădea cu vaselină ca să se înșurubeze bine o prăjină în alta, iarăși căra în spate…
Simion era cu sita-n mână. Atent la ce iese din foraj. Plimba sita în apă, chiar lângă prăjină, dădea prin apa care se ducea mai departe în batalul de foraj. Se uita la pietriș, la pământ sau ce vedea el acolo apoi o scutura și o arunca înapoi în apă.
Eliminarea manșonului de argilă
Trebuie spus că mi-am pus și eu întrebarea: nu se prăbușesc pereții forajului? Apoi, gaura aia făcută de sapa de foraj din capătul coloanei de prăjini înșurubate una-ntr-alta rămâne așa? Vreau să spun curată, totul se întâmplă ca și cum ai scoate un capac dintr-un pepene? Da de unde…
Din când în când, mi-e greu să stabilesc regula cu care se opera, cei doi scoteau toate prăjinile de foraj și le curățau. Este adevărat, pe ele se făcea un manșon de argilă, ca un guler. Acesta, dacă va rămâne în gaură, mi s-a spus, atunci când va veni vremea să introducă țevile tubulatură în foraj, va acționa ca un fel de dop. Va fi greu, dacă nu imposobil să introducă o țeavă.
O operație similară se va derula și după introducerea țevilor. Se va introduce în foraj multă apă care se va recircula. Ei spun că „se subțiază”! Adică se scoate noroiul, introduci apă multă și îl scoți afară.
Partea asta cu curățarea prăjinilor de foraj mie mi s-a părut mai mult decât obositoare, chiar plictisitoare. Scoți prăjinile, le cureți, le pui pe capră, apoi le înșurubezi înapoi și zvâc cu ele în puț! Și după un anume un interval o iei de la început. Nu mi-ar place.

Puț de apă la 98 metri
Au ajuns la final. Mi-a spus asta când la un moment dat au oprit foreza și Simion m-a chemat și mi-a arătat ce avea în sită, material scos cu sita din adâncimea de foraj de până atunci. Avea câteva linguri de nisip cu grăunți albaștri și albi, mi s-a părut mie, scoși de la o adâncime de aproape 100 de metri sub picioarele mele.
„Uite, asta căutam noi, aici e apa!” Mă uitam cu plăcere. Oamenii ăștia au făcut cel mai folositor foraj din viața lor, asta era opinia mea, absolut subiectivă căci, nu-i așa, fiecare dintre noi punem pe primul plan ni se întâmplă nouă și nu altora. Asta era pe la ora 11 dacă țin eu bine minte.
„Și, până deseară terminați?” Simion și-a dat ochii peste cap și Ion și-a mai aprins o țigară. Nu mai știu care a mormăit că „doar dacă ne ajută Dumnezeu!”
Cei doi muncitori de foraje puturi au vorbit ceva la telefon, cu șeful bănuiesc. Peste puțin timp urmau să vină „băieții de la firmă” cu țevile de foraj și primele transporturi de pietriș mărgăritar. Acesta din urmă va fi introdus între pereții de pământ și țevile de foraj. Practic, între tubulatura și pământ va fi un manșon din acest „sort” cum spun muncitorii. Pietrișul mărgăritar are rol de element filtrant.
Foraj terminat. Introducerea țevilor pentru tubulatură
A venit o camionetă cu pietriș mărgăritar. A intrat cu teamă să nu se afunde în pământul moale. Am spus în prima parte că la terenul meu se ajungea după ce treceai 50 de metri peste câmp, islaz sau ce-o fi acolo. Am împins camionul, am mai ajutat-o și noi așadar, am mai pus pietriș sub roți, astfel că mașina a ajuns pe la 30 de metri de poarta grădinii. Apoi, imediat, a venit o altă mașină. Aceasta a ajuns și mai aproape de foraj, căci de, deja eram școliți și noi, știam cum să le facem să plutească peste pământul moale ca buretele.
Apoi, o altă camionetă care a descărcat țevile pentru tubulatură. Eu, văzându-le, simțeam cum mă copleșește bucuria. După spaima că nu se mai ajunge la apa potabilă, observam cum și muncitorilor firmei de foraje puturi le-a venit parcă inima la loc. Recunosc, au fost clipe când mi-am pus chiar întrebarea: dar dacă sub terenul meu nu este apă? Dacă acești doi muncitori de la firma de foraje puturi vor da tot înainte, ca rușii, dar nu vor da de apă?
Sau, și mai rău, m-am îndoit că acești muncitori or mai fi făcut puturi de apă în viața lor. Dar am alungat repede această variantă, pornităp doar din ciuda mea că nu s-a găsit încă apă în foraj.
La un moment dat au plecat toți. Forfota a dispărut ca-n farmec. Ca-n desenele animate, vine o armată de oameni, descarcă și pleacă. Au rămas Ion și Simion. Sau invers.

Tubulatura, garantată 50 de ani!
La mine în foraj, adică în puţul din grădina mea, se introduc ţevi de plastic produse de Valrom cu diametrul exterior de 120 mm. Cred că nu m-am gândit nicio clipă să optez pentru țevi de metal. Această alegere ar fi fost inutilă, ba mai mult, ar fi fost și deosebit de scumpă.
Țevile pentru tubulatura din interiorul puturilor de apă au termenul de garanție de 50 de ani. Adică, altfel spus, în condițiile unui foraj obișnuit pentru apă potabilă acestea au un termen de viață de 50 de ani. Bineînțeles, cei de la Valrom, dar nu mă îndoiesc că și ceilalți producători de echipamente și accesorii oferă acest tip de garanție în anumite condiții de exploatare.
Restricțiile pentru care niște țevi nu rezistă 50 de ani sunt de presiune și temperatură. Dacă apa din foraj are în mod sistematic o temperatură de peste 20 grade și o anumită presiune (foraje termale) atunci cu siguranță avem nevoie și de alte țevi. Cred că nici firma nu se complică să pună niște „știfturi”. Mai multe despre condițiile tehnice și de garanție găsiți în această documentație despre țevile fabricate de Valrom.
Filtrul de la capătul tubulaturii
Introducerea țevilor este un proces delicat. Chiar dacă, în aparență, mă gândesc că poți da cu toporul în ele și nu se sparg. Totuși, prima care coboară în foraj este țeava cu elementul filtrant. Filtrul acesta nu este așa, cum am crezut eu până atunci, nemaivăzând vreunul, nu seamănă cu filtrul de la țigări absolut deloc. Atât doar că trece apa prin el și reține nisipul fin.
Filtrul este de fapt o sumă de fante cu dimensiuni de zecimi de milimetru. Mare parte din filtre au fantele între 0.3 și 0.7 mm, cam astea sunt dimensiunile uzuale. După câte am înțeles, sunt și filtre care sunt cam ca niște plase, rețele de sârme, orificii de diferite forme. De exemplu, la unele foraje se folosesc filtre model Johnson, dar nu aș putea să spun pe ce criteriu se aleg acestea.
Filtrul unui foraj nu este reprezentat doar de țeava aceea care o introduceau cei doi. Dacă ar fi numai asta totul ar fi foarte simplu, mă gândesc. Fără pietrișul mărgăritar nu s-ar putea spune că avem de-a face cu un filtru în foraj.
Elementul filtrant al unui foraj este constituit din fantele din țeavă și pietrișul mărgăritar (sort de 2-5 mm).
Țevile s-au introdus într-un mod la care mărturisesc că nu mă gândeam. De fapt, nici nu ai cum să-ți închipui cum se face o tubulatură de acest fel până nu vezi. Le prindeau cu un fel de laț ingenios făcut, le coborau încet, iar venrea următoarea și tot așa. E mai dificil de explicat, nu am făcut fotografii dar puteți vedea pe net, sunt o mulțime de astfel de clipuri.
Pietrișul de mărgăritar și ciuperca de apă
Simion, șeful de utilaj, era tăcut și se pare că-l tot zorea pe Ion, că să nu-i prindă noaptea. Mi-aduc aminte că Ion a început la un moment să strige: „Da mai stai omule, că-i doar un foraj, nu-i concurs, stai să le-apuc bine!” Simion, parcă le avea ridicate la fileu îi spunea lui Ion că trebuia să stea el în Franța, la ce s-a întors!? Dar mai știe unde a fost? Știe unde a fost el la lucru în Franța?
Ion se cam înfuria, bineînțeles că știa, dar de ce-i tot aducea aminte de asta!? Nah, a fost și el, a încercat, s-a întors. Și fiindcă e harnic… șeful l-a luat înapoi! Așa că, acum, forează în grădina mea și, mă gândesc c-a vrut să zică, va mai face multe puturi de apă…
Iese apa cu presiune, am deja o arteziană?
Simion, tacticos, stătea la gura puțului și se uita cum țâșnește apa. Ieșea apa din foraj ceva nemaipmenit, parcă avea presiune, jetul de apă căpătase forma unei ciuperci. Ion căra pietrișul, îl aducea și împreună cu Simion îl aruncau în spațiul dintre tubulatură și pereții forajului, respectiv pereții găurii de foraj. Apoi, Ion fugea după altă roabă cu pietriș.
Eu eram încântat. Mă uitam la jetul de apă sub formă de ciupercă și-mi spuneam și că sunt băftos. Ia, îmi ziceam, te plângeai că nu ai apă, uite, acu ai o arteziană! L-am și întrebat pe Simion dacă așa este, am deja apă care iese singură, nu-mi mai trebuie pompă. Am o arteziană, nu-i așa? insistam eu, naiv și bucuros…
Simion și-a dat ochii peste cap și s-a întors într-o parte. Ion, care venea cu roaba cu pietriș, a auzit întrebarea a zis prelung „nuuuuu”… dar niciunul nu mi-a zis nimic. Atunci am înțeles că nu știau nici ei, de aia erau muncitori și nu șefi de foraje sau de cine știe ce lucrare. Sau, dacă știau, nu erau în stare să-mi spună…